vineri, 4 septembrie 2009

O adevărată virtute

"Faptul de a ne putea stăpâni, de a face faţă furtunilor emoţionale care ne sunt scoase în cale de Soartă şi de a nu deveni înrobiţi de patimi a fost lăudat ca o adevărată virtute încă de pe vremea lui Platon... abţinere de la excesul emoţional, un echilibru şi nu o îndepărtare a emoţiilor: fiecare sentiment în parte are valoarea şi semnficaţia lui. O viaţă lipsită de pasiune ar fi o plictiseală şi o izolare faţă de viaţa însăţi. Când emoţiile sunt prea tăcute, ele duc la plictis şi la distanţare; când sunt scăpate de sub control şi se ajunge la extreme sau sunt de prea lungă durată, devin patologice, ca în cazul depresiei demobilizatoare, al neliniştii copleşitoare, al furiei turbate, al agitaţiei nebune."