Dorinţe

Întins e pământul în lung şi în lat
Cu case-nşirate şi dealuri bogate,
Cu garduri înalte şi porţi de cetăţi
Şi drumuri de ţară cu dale pavate.

Întins e pământul în lung şi în lat
Cu flori la ferestre şi păsări zâmbesc,
Cununi de stele pe boltă răsar
Şi omul priveşte la chipul ceresc.

Se roagă în gând să mai cadă o stea
Să-şi pună în gând o dorinţă,
Că poate aşa o să scape de dor
De împovărătoare umilinţă...

*
Şi ruga îi fu acum ascultată...
Din negura cerului, din univers,
O stea căzuse şi-ndată
Şi-ai pus o dorinţă din mers...

O treceau fiorii pe spate,
Rămase pierdută în nori,
Că-n locul în care căzuse
Se ivi o punte de flori...

Păşeşte uşor pe petale
Şi ochii-i ridică spre cer
Şi vrea şi alte dorinţe...
Şi stele cad, prea multe pier...

Nu cred că a fost un miracol
Sau o simplă amăgire,
Ea speră ca ruga să fie
Peste timp o nouă împlinire...