Flori de câmp

Trecut-au ani şi-s mulţi la număr,
Tăcută e, fără astâmpăr,
Printre atâtea amintiri
Ea face rost de regăsiri...

Şi câte toamne-nveşmântate
În haine roşii, cafenii
A numărat cu-nsemnătate,
Pe toate le-a sărbătorit...

Ea se afla printre copii
Şi ei cu florile de toamnă
Au înconjurat-o ca-n câmpii,
Cu ei la jocuri se îndeamnă.

Şi-acum simte parfumul lor
Printre băncuţe demodate
Şi dansul ei fermecător,
Cu mâna pe cărţile uzate...

Şi simte adierea azi
Înmiresmată dintr-o floare
Ce-a-ngrijit-o zi de zi
Să se înalţe în splendoare...

Şi-această datorie sacră
De-a-i creşte şi a-i învăţa
Era ca o dulce povară
Şi tot mai sus ea-i înălţa...

Vroia să-i ştie-n vârful scării,
Aceea era dorinţa ei
Să fie dincolo de şcoală
Mai mari micuţii prichindei...

Şi intuia că într-o toamnă
Ei îşi vor lua din cuib zborul
Şi cine ştie ce-i îndeamnă
Să se întoarcă la izvorul...

Cel dătător de apă,
Căci l-au uitat de-atâta timp,
Cum pruncul mic s-adapă
Tot la izvorul cel dăntâi...

Îşi mai aduce ea aminte
De timpul anilor pierduţi
Şi de atâtea-nvăţăminte
Pe când eraţi doar voi, micuţi...

Tu cauţi azi tămăduirea
Şi redeschiderea unei uşi
Ce-a fost împinsă de uitarea
Ce s-a lăsat pe-a tale frunţi...

Şi de îţi aduci aminte iară
Cât de modestă îţi părea
Şi niciodată mulţumită
Vroia mai mult, atât râvnea...

Şi parcă-o vezi tot aplecată
Spre un buchet de flori de câmp,
De-atâtea ori fu sărutată
Şi totul îndeplinea cu sârg...

Şi astăzi tot din modestie
Nu îndrăzneşte să te roage
Să te întorci la copilărie,
Să vezi de unde ea se trage...

Şi de-o-ntâlneşti şi o să-ţi pară
Puţin mai altfel ca altădat',
Să nu oftezi, la primăvară
Revino iar pe înserat...

S-asculţi cuvântul nerostit
De o făptură minunată,
Tu ai stimat-o şi iubit,
Tot tu reînvii toamna uitată...

Şi mersul ei e mai trudnic,
Surâsul parcă e mai trist
Şi mâna ei cea grijulie
Ce poposea ades pe cărţi...

Şi vremea ei care-a apus,
O vreme de îndatoriri,
O altă muzică răzbate
Cu amintiri din clasa întâi.

Şi gura ei izvor de apă
Izvorul vorbelor ce scapă
Tot ce-i vrednic de ştiut
Pe toate, toate le-a trecut...

Şi părul ei atins de bruma
Anilor ce i-a pierdut
Comoara-nţelepciunii, spuma
Laptelui ce l-a băut...

Doar vocea a rămas aceeaşi,
E încă caldă, învăluitoare,
Aşteaptă să audă paşi
Şi cuvântul drag: învăţătoare?