Să fi uitat această lume
Pe când eram copil hoinar,
Ce poate c-o să reînvie
Suspinul după-al său nectar...
Şi după tot ce-a fost paşnic
Şi pur, şi-atât de-armonios
În tinereţea fără margini,
Şi fără dor şi-un gând duios...
Mi-am amintit de banca veche
Şi de tot ce-am învăţat,
De tot respectul pentru şcoală
Şi de scânteia ce ne-a dat...
Că de-nvăţători încă-i nevoie
Cât timp vor exista copii
Şi cât vor fi mame în lume
Vor fi şi flori peste câmpii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.