Risipă

În viaţă risipim ani,
Iar la moarte cerşim clipe,
Te gândeşti mereu la bani,
Pe când sufletul se rupe...

Că anii au trecut ca-n vis,
Oricât ai vrea să îi pricepi,
Că tot n-ai dat de paradis
Şi-atunci te face să aştepţi...

Că vine-o zi la fiecare,
Mai devreme sau târziu,
Şi abia atunci pricepi ce are
Sufletu-ţi ce e pustiu...

Şi cât de demn ai fost o vreme
Să ascunzi de lume crucea,
S-ascunzi şi teama, şi durerea
Puţin avea să se usuce...

Din sufletul zdrobit de gânduri,
De aşteptări, de rugăminţi,
Zvâcneşte acum o briză nouă
Şi ochii tăi sunt mai cuminţi...

Şi lacrimile care înşeală
Ades pe cel ce te-a privit,
Le stăpâneşti cu îndârjire
Fără să ştie că ai pătimit.

Recunoşti a ta greşeală
Sau vina că ai confundat
Iubirea cu prietenia
Şi nimeni nu te-a îndrumat.

Te-ascunzi acum în miez de seară
În loc străin, dar cunoscut
Şi este pentru prima oară
Când simţi fiorul neştiut...

Şi este aprig, nu-ţi dă pace
Şi te întrebi de ce acum
Arcuşul inimii te place
Şi vrea să cânte pe alt drum.

Ţi-atinge coarda să se joace
Cu alta şi ce armonii
Răzbat din inimi şi e pace
Peste trupul prins în agonii.

Că a ştiut să le-acordeze,
Să cânte la unison,
După o lungă înstrăinare,
Te-ai trezit pe drumul bun...

Şi azi ai descoperit sacâzul
Pierdut pe undeva, departe,
Să prindă viaţă tot arcuşul
Şi muzica ce-o să răzbată

Din două corzi ce îşi vorbesc
Cu-atâta patos şi iubire
Şi chipul îţi împodobesc
C-o faţă nouă... de fericire.