"Să nu-ncerci viaţa s-o pricepi, atunci se face sărbătoare. Şi fiecare zi s-o-ncepi, ca un copil ce, pe cărare, primeşte darul, numai floare, al adierilor ce trec. S-adune florile-n buchet, Nu-i trece pruncului prin minte. Din păr el le desface-ncet, Întinde mâinile-nainte, Si cere altele, fierbinte, La anii tineri, care-ncep." Rainer Maria Rilke
miercuri, 23 decembrie 2009
Crăciunul acesta...
Îmi plac drumeţiile pe-afară, prin ger,
prin zăpada pufoasă ce pare-un mister,
chiar dacă astăzi speranţele pier,
prin minte îmi joacă un gând stingher...
Că albul întins peste tot ne-a unit
şi tot albul din pomul ce pare cernit
aşteaptă să fie un brad împodobit
în casa unde se-aude colindul iubit...
Oamenii-l cântă şi sunt fericiţi
că pot uita cât au fost de umiliţi...
şi astăzi sunt puri, sunt spovediţi,
într-o lume mântuită cu greu de-adormiţi...
De toţi cei ce dorm sub covorul de nea,
şi-au făcut să lucească în zori mândra stea,
de ei ne aducem aminte acum
şi Crăciunul acesta să-nsemne-un alt drum...
marți, 1 decembrie 2009
Primii fulgi
Cred că peste tot toamna
e la fel de frumoasă!
Măreţie şi culoare!
Spectacol!
Şi în toiul lui, primii fulgi...
Primii fulgi de zăpadă!
Stau şi-i urmăresc cu privirea...
Stau tăcut şi visez...
Ce ar fi să-i desenez,
Să fie nemuritori,
Să nu se topescă în zori...
Să-i număr pe toţi şi cu dor
Ca somnul să vină uşor...
Şi va fi o singură noapte
Cu cele mai dulci şoapte,
Ca visul dorit de o viaţă,
Cu gândul la încă o dimineaţă.
e la fel de frumoasă!
Măreţie şi culoare!
Spectacol!
Şi în toiul lui, primii fulgi...
Primii fulgi de zăpadă!
Stau şi-i urmăresc cu privirea...
Stau tăcut şi visez...
Ce ar fi să-i desenez,
Să fie nemuritori,
Să nu se topescă în zori...
Să-i număr pe toţi şi cu dor
Ca somnul să vină uşor...
Şi va fi o singură noapte
Cu cele mai dulci şoapte,
Ca visul dorit de o viaţă,
Cu gândul la încă o dimineaţă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)