"Să nu-ncerci viaţa s-o pricepi, atunci se face sărbătoare. Şi fiecare zi s-o-ncepi, ca un copil ce, pe cărare, primeşte darul, numai floare, al adierilor ce trec. S-adune florile-n buchet, Nu-i trece pruncului prin minte. Din păr el le desface-ncet, Întinde mâinile-nainte, Si cere altele, fierbinte, La anii tineri, care-ncep." Rainer Maria Rilke
vineri, 4 septembrie 2009
O adevărată virtute
"Faptul de a ne putea stăpâni, de a face faţă furtunilor emoţionale care ne sunt scoase în cale de Soartă şi de a nu deveni înrobiţi de patimi a fost lăudat ca o adevărată virtute încă de pe vremea lui Platon... abţinere de la excesul emoţional, un echilibru şi nu o îndepărtare a emoţiilor: fiecare sentiment în parte are valoarea şi semnficaţia lui. O viaţă lipsită de pasiune ar fi o plictiseală şi o izolare faţă de viaţa însăţi. Când emoţiile sunt prea tăcute, ele duc la plictis şi la distanţare; când sunt scăpate de sub control şi se ajunge la extreme sau sunt de prea lungă durată, devin patologice, ca în cazul depresiei demobilizatoare, al neliniştii copleşitoare, al furiei turbate, al agitaţiei nebune."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.