Părinţi

Ce trişti şi cuminţi
sunt bieţii părinţi...
Tu n-ai timp să-i alinţi
şi nici să-i accepţi
bătrâni şi-nţelepţi.
Prin ei tu te vezi
şi nu poţi să crezi
că o s-ajungi tot ca ei...
Ei încă sunt
un timp pe pământ,
şi tu treci grăbit,
şi nu te-ai oprit,
o clipă doar...
Ce mult a trecut
de când te-au văzut
şi tu n-ai ştiut...
Te-ai grăbit mereu,
iar lor le-a fost greu...,
şi n-ai înţeles
că ei au cules
tot ce-au sădit
şi-au pătimit...,
Dar... au trăit...

Iubirea bolnavă

O clipă s-o laşi să doarmă
iubirea istovită, bolnavă
s-o laşi să prindă putere,
din elixirul vieţii să soarbă
ca, mai apoi, să se trezească,
să fie ea iarăşi stăpână,
sălbatică şi tot mai nebună,
pe trupul cel slab, istovit
se joacă cu el de-a iubit...
nu-i pasă cât a pătimit...

Flori...

"Acolo cresc copii pe lângă geamuri,
ascunse-n umbre veşnic cenuşii,
şi nu ştiu că afară, flori pe ramuri
cheamă spre zări, spre vânt, spre bucurii."

Rainer Maria Rilke

Să nu încerci viaţa s-o pricepi

"Să nu-ncerci viaţa s-o pricepi,
atunci se face sărbătoare.
Şi fiecare zi s-o-ncepi,
ca un copil ce, pe cărare,
primeşte darul, numai floare,
al adierilor ce trec.
S-adune florile-n buchet,
Nu-i trece pruncului prin minte.
Din păr el le desface-ncet,
Întinde mâinile-nainte,
Si cere altele, fierbinte,
La anii tineri, care-ncep."

Rainer Maria Rilke