Îmi plac drumeţiile pe-afară, prin ger,
prin zăpada pufoasă ce pare-un mister,
chiar dacă astăzi speranţele pier,
prin minte îmi joacă un gând stingher...
Că albul întins peste tot ne-a unit
şi tot albul din pomul ce pare cernit
aşteaptă să fie un brad împodobit
în casa unde se-aude colindul iubit...
Oamenii-l cântă şi sunt fericiţi
că pot uita cât au fost de umiliţi...
şi astăzi sunt puri, sunt spovediţi,
într-o lume mântuită cu greu de-adormiţi...
De toţi cei ce dorm sub covorul de nea,
şi-au făcut să lucească în zori mândra stea,
de ei ne aducem aminte acum
şi Crăciunul acesta să-nsemne-un alt drum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.